"neproductivitatea" culturii

Dublarea numarului de pagini si restructurarea informatiei pe module de specialitate ("dosare cu microstudii”, dictionare) si rubrici tip "magazin” sau "stiri”, respectiv "corespondenta de presa”, ne-au facilitat acordarea de mai mult spatiu editorial si altor medii de comunicare si promovare a imaginii decat celor mai "profitabile”. Stim cu totii ca subdomeniile care investesc (suficient, strategic si pe termen lung) in reclamele tiparite sunt cele "productive” si "comerciale”, ce isi "scot banii” cheltuiti in acest mod din vanzari; de asemenea, sectoarele care isi permit sa sustina financiar formarea profesionala (fie si a "capitalului uman”) sau cultura sunt tot cele de natura "productiva” sau "comerciala”. Avem in fata, asadar, niste tipuri - speciale ori nu - de "afaceri”, de care, vrem, nu vrem, depind existenta si evolutia activitatilor - cu riscul de a ma repeta si de a nota inca o data un truism -, asa-numite "neprofitabile”. Artele, religia, filosofia, cultura in ansamblu, educatia, comunicarea mediatica si publicitatea dedicata acestora au nevoie de un sprijin financiar, paradoxal, cu atat mai insemnat cu cat sunt mai "nobile”, mai "rafinate”, mai "elevate”, prin urmare mai "gratuite”. Scria cineva, insa, ca americanii - spre deosebire de romani, de pilda - ar plati oricat ca tanara lor cultura de consum sa fie considerata, cel putin prin statistici asupra receptarii, asemanatoare celei inradacinate in traditii de pe continentul european. De fapt, de ce americanii - sau oricine altcineva - in conditiile in care nivelul de trai si civilizatia lor reusesc sa ofere solutii problemelor social-politice, juridice, economice, de securitate etc. (presupunand ca acest adevar nu este discutabil), si-ar dori sa cultive si alte valori - sau sa aiba cel putin imaginea ca ar fi preocupati si de acestea? De ce un "om de afaceri” din State, de exemplu, se lasa convins mai usor decat un roman (la fel de bogat) sa "sponsorizeze” artele plastice, arhitectura religioasa, filmul cult sau documentar, publicatiile misionare, radioul de perspectiva crestina, invatamantul media etc.? Sa fie el un "vizionar” al "plusvalorii” (financiare) ascunse in asemenea demersuri si obtinute, indirect, mai tarziu? Sau sa aiba, dincolo de aparente, un crez care aici, desi afirmam cu tarie si mandrie contrariul, s-a pierdut? Este numai una si nu cea mai importanta tema a numarului 8 GAM. Va propunem, in orice caz, cateva subiecte de reflectie si puncte de reper, mai numeroase si mai atent selectate, de o calitate mai relevanta privind principiile pe care le respectam. Multumim, pentru acest lucru, tuturor partenerilor nostri.