sa (re)descoperi cine esti cu adevarat

Perioada vacantei (concediului) este, printre altele, daca ne referim la profesia noastra si, mai cu seama, daca aceasta este jurnalismul sau poligrafia, ori publicitatea (domenii în care specialistii nu au aproape deloc timp liber), cea mai potrivita pentru a medita la relatiile dintre oameni, la modul în care tu, persoana de obicei hiperocupata, te raportezi la cei din jur si la cum se raporteaza semenii tai la tine sau unii la ceilalti. Este important, în aceste putine momente de ragaz si de repaus, sa (re)descoperi cine este cu adevarat dincolo de imaginea pe care o arati lumii - si cine se afla realmente dincolo de imaginea afisata de parteneri, de colegii tai, de colaboratori, clienti sau, uneori, pur si simplu, omul „de pe strada“, care poate ca reprezinta publicul tau - sau de care va depinde, la un moment dat, încrederea pe care o au oamenii în tine. Trebuie sa te întrebi daca nu cumva tu, sau ei, ai uitat, ori au uitat ca minunatul si atât de rarul – deci pretiosul - lucru bine facut este oferit „pietei“ de catre persoane care se respecta pe sine si vor sa-si pastreze demnitatea - deci asteapta sa fie respectate - si nu de umbre, simulacre, impresii, imagini, oricât de reusite, oricât de frumoase ar fi. Este o chestiune de etica, daca vrem, una de management al resurselor umane, de rationalitate civica, sociologica, economica, politica...,dar pâna la urma este vorba de liantul cel mai important care ne determina viata si calea pe care o urmam. Este rostul nostru de a fi - persoane unice si irepetabile, aflate în relatie. Sa fie aici si un adânc înteles religios? Desigur, dar sa nu discutam pe o tema atât de grava în vacanta, nu?!
Spunea un prieten drag, inginer „vechi“ si profesor cândva, dl Matei Vladeanu, ca una dintre cele mai serioase probleme ale industriei tiparului si media din România este defectuoasa gestionare a resurselor (si materiale, dar în primul rând a celor umane). Iar un alt specialist cu foarte multa experienta, dl Neculai Stentel, sublinia caracterul antiasociativ al românilor. Sunt afirmatii de acuta actualitate. Înainte de a va prezenta reportajul cel mai recent realizat la Compania Nationala a Imprimeriilor Coresi (începând cu numarul 11), consideram ca este util sa recitim împreuna aceste interviuri consemnate cândva în Revista Tipografilor (mai 2003, în preajma evenimentului de la Durau, care a prilejuit „actul de nastere“ al proiectului GAM); dintre acestea, începem cu articolul în care pe atunci directorul comercial Matei Vladeanu, acum directorul tehnic al CNI Coresi, explica: „Problema e ca s-a ajuns sa se lucreze cu oameni care se dau drept ce nu sunt, este deci necesara o «repunere la locul lui a fiecaruia, dupa valoarea lui». Primul obiectiv al unei asociatii ar trebui sa fie de cunoastere: a capacitatii profesionale a resurselor umane din domeniu, a potentialului de productie si difuzare, a specificului dotarii fiecarei tipografii... Este nevoie si de transparenta informationala, dar si de o integrare unitara a datelor de care dispunem...“
În celelalte pagini ale GAM 10, câte ceva despre publicitate si reclame - si numeroase alte gânduri de vara... Caci, în vacanta (concediu), toata lumea citeste publicatiile editate de Golia...