Ningea bătut şi iarna ţesea troiene-n mine
Şi ultimele clipe creşteau din înserare,
Şi dănţuiau nelinişti din ce în ce mai fine,
Şi cartea sta deschisă la prima-mbrăţişare
Şedeai pe braţul lunii, dar nu credeai că vine
Acelaşi demon mândru intrând în casa-n care
Ningea bătut şi iarna ţesea troiene-n mine.
Şi ultimele clipe creşteau din înserare,
Şi întrebări rostite de nu se ştie cine,
Şi ochii tăi noptatici spuneau că nu te doare,
Şi nu ştiai ninsoarea aceasta cât va ţine,
Şi tot atât de sigur părea că o eroare
Ningea bătut. Şi iarna ţesea troiene-n mine... (George Tei)
Un comentariu:
esti sigura ca nu l-ai scris tu? parca ti se potriveste. apropos: cat va tine ninsoarea asta???
Trimiteți un comentariu